Bogdan, croitorul bicicliștilor

Cândva prin 2010 sau 2011 am văzut primul biciclist din București care chiar arăta ca un curier pe bicicletă – așa cum vezi în filmul Quicksilver. Avea un cot tatuat, o geantă de curier în spinare, o șepcuță de biciclist și o cursieră superbă.

Atunci pare-mi-se că am vorbit pentru prima dată cu Bogdan. Era parcă scos din documentarele pe care le văzusem nu de mult pe YouTube cu curierii din New York, ăia nebuni, de trec pe roșu și pedalează în super-viteză.

Bogdan știa foarte bine despre ce fel de curieri pe bicicletă vorbeam. Fusese plecat din țară destul cât să vadă cu ochii lui curierii pe care eu îi văzusem doar în filme.

Câteva luni mai târziu, parcă, am găsit un bilețel pe biciclete mea. Bilețelul era semnat de Bogdan și spunea că data viitoare ar trebui să-mi leg și roată, căci are quick-release și poate să-mi fie furată.

În 2011 Bogdan a fost unul dintre primii oameni cu care am lucrat la Tribul. Dar de atunci și până azi s-au întâmplat multe.

Bogdan are azi 33 ani, este proaspăt tătic și cam toată comunitatea de bicicliști din București îl cunoaște. În ultimii 4 ani și-a dezvoltat o afacere prin care face (handmade) șepci, genți, portofele și alte produse adresate bicicliștilor (dar nu oricum, ci prin upcycling). Le vinde în București, prin țară și peste graniță.

Până nu de mult Bogdan era singurul om din spatele afacerii sale – Turific!. Era designer, croitor, om de serviciu, manager de logistică și orice alt rol pe care ți l-ai putea închipui. Dar recent Bogdan și-a luat un ajutor (pe Delia) și totodată un atelier – căci totul a început de acasă, dintr-o cămăruță.

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

“De când ne-am cunoscut noi doi, cum ți se pare că s-au mai schimbat lucrurile prin București când vine vorba de pedalat?”

“S-au schimbat. Nu din perspectiva mea ca utilizator, ci din ce văd în lumea bicicliștilor și a șoferilor. Ultima dată când era să am un accident m-am despărțit foarte prietenos de șofer. Și chestia asta nu s-ar fi întâmplat acum cinci ani. Sigur ar fi ieșit cu înjurături și amenințări.”

“Dar ce simți că s-a schimbat, efectiv?”

“Șoferii s-au mai relaxat oleacă. Bicicliștii s-au înmulțit. Mulți au căpătat curaj, îi vezi mai des pe stradă… Și-n plus au apărut multe baruri și evenimente și reclame cu biciclete. Dincolo de bicicletă este faptul că observ că ce se întâmplă afară, se întâmplă și la noi. Doar că e cu lag.”

“Adică?”

“Dacă mi-ar zice cineva că la noi o să fie altfel decât afară, că românii nu sunt civilizați, că vor parca veșnic prost sau greșit… i-aș zice că nu e adevărat. O să fie fix ca afară.”

Bogdan mereu a fost unul dintre acei oameni implicați activ în mișcarea pro-pedalat din București. Nu cred că a ratat vreun eveniment, protest sau marș biciclistic din ultimii ani.

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

“Crezi că Turific! ajută într-un fel sau altul mișcarea asta? Ne ajută pe noi să fim mai mulți și să pedalăm mai în siguranță?”, îl întreb mai mult ca să-l încurc … știind că este greu să-l încurci pe Bogdan, e super-deștept, are replicile la el mai mereu.

“Ajută. Dar efectul nu-i tocmai major. Pe vremuri făceam niște sprinturi dedicate bicicliștilor.” – apoi tace scurt și își zice în șoaptă: “Chiar, ar trebui să mai fac.”

Bogdan, prin brandul afacerii sale, mereu a promovat pedalatul urban și a semnalat neregulile din oraș. Mereu a făcut câte ceva – uneori fotografii, alteori videouri – prin care a încercat să educe atât bicicliștii cât și șoferii sau pietonii.

“Eu, ca individ, mă implic în îmbunătățirea deplasării urbane prin munca de voluntar pe care o fac la CBB – și acolo rezultatele sunt mult mai vizibile.”, continuă el.

“Cum este să ai un business adresat bicicliștilor care nu-s tocmai mulți, încă, în România?”

“E greu. Nișa este mică. Succesul financiar al brandului nu este însemnat. Parțial pentru că nu sunt foarte mulți clienți sau potențiali clienți și parțial pentru că eu nu-s tocmai un om de afaceri cu fler.”

În timp ce vorbim, așezați la o masă din atelierul lui, eu îmi notez pe laptop răspunsurile lui iar el se joacă cu un cuțit. Întâi taie un castravete, apoi un bețișor de lemn. Apoi ascute bețișorul de lemn. Bogdan este exemplul perfect de om care nu se poate abține să nu facă ceva creativ cu mâinile sale dibace.

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

“Am impresia că Turific! te hrănește mai puțin financiar și mai mult altfel.”, îi zic încercând să aflu, de fapt, ce naiba îl motivează să facă ceea ce face…

“Asta absolut! Am alte beneficii. Sunt propriul meu șef. Fac exact ceea ce îmi doresc eu să fac. Sunt fericit pe plan profesional, non-financiar. Dar undeva în spatele creierului am gândul sau așteptarea ca la un moment dat să fac din asta un succes financiar.”, îmi zice cu o stare ciudată de entuziasm presărată cu oboseală.

“Și când crezi că se va întâmpla asta?”, îl întreb fără să am așteptarea unui răspuns anume.

“Nu știu. Sper ca-n viitorul apropiat. De fapt se va întâmpla când în loc să vin la atelier să croitoresc o voi suna pe Delia să-i zic ce să croitorească și eu o să mă îmbrac frumos și o să merg la magazine să fac relații comerciale.”

Îmi place de Bogdan pentru că se străduiește să facă o afacere deși, cu adevărat, lui îi place să croitorească. Cam orice antreprenor care pornește dintr-o pasiune ajunge în acel punct în care, uneori, trebuie să facă și lucruri mai puțin plăcute pentru a-și face afacerea să meargă – în cazul ăsta Bogdan trebuie să devină un vânzător foarte bun – și nu unul care să comunice cu clienții în mod direct, căci la asta se pricepe… ci unul care să vândă marfa sa altor afaceriști – ceea ce este puțin mai complicat.

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

“Când o vei învăța pe Tora (fiica lui Bogdan) să se dea pe bicicletă?”

El crede că-i o întrebare banală. Dar nu este. L-am întrebat mai puțin ca să aflu răspunsul care, desigur, este și previzibil … și mai mult ca să-i văd limbajul non-verbal. În clipa în care am început să vorbim de fiica lui fața i s-a schimbat. Instant.

“Trebuie întâi să învețe să-și țină capul… Dar a fost deja la primul ei marș de biciclete când avea doar două luni. Era în brațe la Irina într-o cargobicicletă.”, îmi răspunde Bogdan mândru, așa cum te-ai aștepta să fie un tată.

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan a venit în București în anul 2000 tocmai din Buzău. În 2002 a rămas fără sprijin financiar și s-a angajat. Din primele 2-3 salarii și-a cumpărat role, bicicletă și un snowboard. Voia să facă sport.

Cândva prin 2002 a început să se dea cu bicicleta noaptea prin București. Noaptea târziu, pe la 1-2 noaptea.

Ulterior a ajuns în Statele Unite cu un job pe vară și acolo a descoperit frumusețea pedalatului pe o cursieră. Un ONG local dădea biciclete gratuit străinilor ce aveau joburi pe vară și Bogdan atunci a primit o cursieră.

“În loc de 25-30 de minute, cât făceam cu bicicleta pe care mi-o dăduse șeful, cu curisera făceam 17 minute… Mi-am zis atunci că am fost prost atâta timp că nu am mers pe cursiere!”

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

“Care-i ultimul accident din traficul Bucureștean?”

“O doamnă mi-a deschis o portieră pe care scria “Atenție la bicicliști!” și mi-a înfipt-o în umărul stâng. Puteam s-o pățesc rău-rău, dar am scăpat super-ieftin. Dar ce-i interesant sau de reținut este că doamna aceea, care a fost foarte drăguță, mi-a zis cu toată sinceritatea: “Te rog să mă ierti, dar eu până azi nu mi-am dat seama că în trafic există altceva în afară de mașini…” …”

“Și tu ai crezut-o?!”, i-am zis revoltat eu.

“Da. Eu cred că rea voința este ultima chestie pe lista motivelor ce nasc conflictele dintre bicicliști și soferi. Șoferii nu ne văd. Nu-s conștienți de noi în trafic…”, îmi explică Bogdan, absolut convins de ceea ce spune. Și are logică…

Delia, colega lui Bogdan, ne întrerupe timid și întreabă ceva despre o șapcă. Bogdan îi zice cu ce culori să combine șapca în lucru nu ca un șef, ci ca un coleg cu mai multă experiență. Admir relația dintre ei.

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

Bogdan, croitorul bicicliștilor

“Vrei să mai zicem ceva important?”, îl întreb pe Bogdan la final.

După câteva secunde de gândire îmi răspunde – “Mi-ar plăcea ca viitorii primari din București sau din țară să fie aleși pe merit și nu pe populisme. Aș vrea să scăpăm de Oprescu și de toți cei după chipul și asemănarea lui și să avem niște oameni mai onești și niște buni manageri, cu viziune. Avem o problemă mare cu viziunea. Omul ăsta a deschis pasajul de la Piața Presei Libere și se laudă că vor trece două mii de mașini pe oră pe acolo. Se bucură! El crede că-i un lucru bun!”, îmi zice în timp ce-și pune mâinile în cap. “El crede că ăsta-i miezul din gogoașă!”

Mereu când mă văd cu Bogdan am multe de vorbit cu el. Spre deosebire de primarii de la noi, Bogdan este un vizionar și un perfecționist – poate că n-ar fi rău ca într-o bună zi să-l convingem să ne fie chiar el primar.

Bogdan este printre cei mai creativi oameni pe care-i cunosc. Casa lui este plină de mici invenții. La fel și atelierul său. Dar el se concentrează, cu adevărat, pe făcut genți și șepci și portofele și alte produse adresate, în special, bicicliștilor. Le veți găsi pe toate aici și vă încurajez să vă comandați ceva. N-o să regretați.

Bogdan, ești inspirație. Mă bucur enorm că te-am cunoscut, întâmplător, pe stradă, acum niște ani.