Iasmina și egalitatea între sexe

Pe Iasmina o știam de ceva timp atunci când am întrebat-o dacă n-ar vrea să facă parte din Biciclescu. Inițial m-a refuzat… Ca după o perioadă destul de scurtă să-mi spună că, totuși, vrea și ea să facă parte … dacă viitorul ei soț (dezbrăcat aici) face parte, cum să nu facă și ea parte?

Ne-am văzut într-o dimineață în comuna Dobroești, la terenul de bike polo, și am tras pozele repede-repede, cât să nu apuce cei de prin sat să o vadă goală prea mult.

Acum, cinci zile mai târziu, o aștept la o cafenea în centrul vechi ca să discutăm puțin despre ea. Nu vine singură, ci cu Tranda (viitor soț). Încerc să-i dau de înțeles că aș vrea să n-o influențeze, să ne prefacem că el nu-i de față.

“Când ai început să te dai pe bicicletă?“, încerc să sparg gheața.

“Când eram batoză mi-au luat ai mei biclă din aia cu roți ajutătoare. Și cu toate astea am căzut într-o baltă. De atunci nu m-am mai urcat pe bicicletă până pe la 17 ani, atunci când am învățat – cu adevărat – să merg pe biclă.”

Iasmina și egalitatea între sexe

Iasmina și egalitatea între sexe

Așa cum se vede și-n poze, Iasmina este foarte slabă. În fine, este departe de a fi “peste” greutatea “firească” pentru înălțimea ei. Cu toate astea observ o oarecare frustrare. Și observ că spune că era “batoză” când era mică.

“Sunt complexată. Când eram mică aveam 80 de kg. Și aveam 8 ani.”, îmi spune ridicând degetul arătător în sus, deget pe care eu îl traduc într-un fel de “Tu-ți dai seama?!”.

Atât eu cât și Tranda îi dăm de înțeles că n-are niciun motiv să fie complexată. N-aș fi ghicit în veci că acum 20 de ani era “batoză”.

Facem două glume. Destindem atmosfera. Trecem peste micul complex.

“În Torino, unde am studiat, mergeam non-stop pe bicicletă. Iarna, vara, nu conta… oriunde.”

“Și odată ce ai revenit în București nu ai continuat să pedalezi?”

“Nu. Când am venit în România nu m-am mai urcat pe biclă… Abia când l-am cunoscut pe Tranda am încercat la modul serios să pedalez prin București.”, îmi zice ea, aruncându-i o privire apreciativă lui Tranda.

Iasmina și egalitatea între sexe

Iasmina și egalitatea între sexe

Tranda se abține. Îl văd cum se abține.

Ce amuzante-s cuplurile uneori. Sunt sigur că în capul lui toate poveștile cu și despre ei doi sunt puțin diferite.

Îmi povestesc apoi prima experiența împreună pe bicicletă prin București. Întâi Iasmina îmi povestește cum, de frică, s-a dus și a luat un stâlp în brațe.

Apoi Tranda o întrerupe și ia povestea de la capăt. Îmi explică ce a auzit el atunci când Iasmina a luat stâlpul în brațe – el pedalând în fața ei – și anume un mare-mare “POC“.

“M-am panicat. Nu mi-a mai funcționat creierul și reflexele și deși nu era nicio mașină pe lângă mine … am intrat într-un stâlp!”, îmi povestește Iasmina cu o urmă ciudată de mândrie.

S-a ales cu o durere de cap ce a ținut-o vreo 3 zile. Și niște vânătăi.

Iasmina și egalitatea între sexe

Iasmina și egalitatea între sexe

Dar partea interesantă a poveștii este că atunci când Tranda s-a întors și a văzut-o pe jos pe Iasmina, a observat totodată că un bărbat era deja lânga ea, o ajuta să se ridice. Nu era orice bărbat. Era fostul ei. Astea povești de spus nepoților!

“Nu pot să cred!”, le zic.

“Exact! Care erau șansele?!”, zice și Tranda.

“Oricum… eram mândră că am căzut și eu cu bicicleta! Căzătura aia m-a încurajat să vreau să merg mai bine pe bicicletă.”, zice Iasmina, trecând peste povestea cu fostul.

Iasmina susține pedalatul prin București, dar crede că bicicliștii nu sunt în siguranță. Crede că soluția este infrastructura dedicată bicicletelor.

“Cât am fost în Italia, bicicliștii aveau prioritate. Acolo n-aveam nicio treabă. Aici mereu sunt atentă și am o oarecare frică constantă.”

“Și cum ai ajuns la bike polo?”

“Tot prin Tranda. Ce m-a fascinat cel mai tare la bike polo este că nu se face diferență între sexe. Adică nu joacă doar fete cu fete și doar băieți cu băieți – este un mix. Îmi place egalitatea între sexe într-un sport. Și-n general.”

“Nu avem prea multe fete care joacă bike polo în București. De fapt… sunteți două în clipa asta. Nu?”

“Da. Dar aș vrea ca pe viitor să fim tot mai multe. Eu-s de părere că în bike polo fetele ar putea face o treabă mai bună ca bărbații. În plus… fetele pe biciclete sunt sexy. Mai ales dacă știu să joace și bike polo.”, spune așa, ca și cum ar vrea să ne supere (pe mine și pe Tranda)

“Cum adică fetele ar putea face o treabă mai bună?!”

“Fetele-s mai calculate.”, continuă râzând.

Iasmina și egalitatea între sexe

Iasmina și egalitatea între sexe

Radu, Iasmina, Ariel – fotografie făcută chiar de Tranda…

Iasmina are 26 de ani. Foarte curând 27. Este copywriter și susține că trăiește și respiră cuvinte, se consideră rebelă și îi place să facă din țânțar armăsar. Are un suflet de copil. Este agitată, nu stă locului niciodată și trece repede de la o stare la alta.

Spre final o întreb ce-i place la biciclete.

“Îmi place că bicicleta-i un obiect căruia-i dai suflet. Oamenii își umanizează bicicletele, le dau nume…”, îmi răspunde cu un zâmbet mare pe față.

Recomand și postarea cu și despre Tranda – aici.