Levi și prelungirea corpului său, bicicleta

Este important să menționăm faptul că toate pozele au fost făcute chiar de Levi în ultima sa expediție spre Nordkapp, cu telefonul, special pentru Biciclescu.

În 2010 organizam în București niște marșuri pe bicicletă la care veneau câte 2-3 sute de oameni. Pentru mine totul a pornit dintr-o joacă, dar încet-încet am cunoscut o groază de oameni faini și am format prietenii de durată. Pe Bagoly Levente l-am văzut la un eveniment de-al meu îmbrăcat la costum, stând pe o bicicletă, sprijinit de un gard. Era singurul care avea un “mesaj diferit” din grupul de bicicliști.

M-am gandit atunci să mă duc la el, să-i mulțumesc că a venit și să-i zic că mi se pare fain că s-a îmbrăcat la costum. Și am făcut fix asta. Atunci am înțeles că Levi era străin. Nu prea bunghea româna și cred că am ajuns chiar să vorbim puțin în engleză.

Levi este din Sfântu Gheorghe și putem spune că limba lui maternă este maghiara. S-a mutat în București în 2007, atunci când a venit la facultate. În 2011 devenea unul dintre primii cinci oameni cu care porneam Tribul și îmi amintesc că el era singurul din grup cu experiență – mai lucrase la o firmă de curierat pe bicicletă și era tare entuziasmat de ideea și dorința mea de a “aduce” curierii din New York în București.

Levi și prelungirea corpului său, bicicleta

Levi și prelungirea corpului său, bicicleta

Levi azi este cunoscut în București ca fiind acel nebun ce pleacă la drum lung cu o bicicletă cu pinion fix. A pedala mii de kilometri fără opțiunea de a schimba viteza este complicat și, probabil, deloc plăcut. Dar Levi mereu a avut o fascinație pentru pinionul fix.

În 2013 a avut “prima plecare serioasă”. A plecat prin Europa de vest: Barcelona, Londra, Copenhaga – a fost plecat 2 luni și a pedalat aproximativ 8 mii de kilometri.

“Voiam să vizitez orașele mari…”

În 2014 a plecat în a doua expediție, înspre est: Istanbul, Ankara, Dyarbakir – a fost plecat o lună și a pedalat în jur de 4.500 de kilometri.

Cea mai recentă plecare a avut loc chiar în vara acestui an, 2015: a vrut să ajungă în Nordkapp și astfel a pedalat 5 mii de kilometri prin 8 țări și a fost prima dată când s-a folosit și de tren pe alocuri pentru a apuca să viziteze cât mai mult într-un timp cât mai scurt.

“Cum ai ajuns să te urci pe biclă prima dată?”, îl întreb.

“Când aveam 5 sau 6 ani bunica mea m-a învățat să pedalez pe un Pegas… și de atunci, trăind în Sfântu Gheorghe, am avut tot felul de mountain bike-uri. Când am ajuns în București am adus un MTB din Sf. Gheorghe cu mine, dar mi-am dat seama că ar fi mai bine să mă îndrept spre o cursieră. Am împrumutat una de la un prieten și am început sa fac drumuri spre Sf. Gheorghe… pentru că mi-am dat seama că pot pedala cu ușurință distanța de 200 de km.”, îmi răspunde el entuziasmat și apoi mai adaugă: “Așa am început să fiu diferit de colegii mei care plecau acasă cu trenul.”

Levi mereu mi s-a părut un om cald și calm, un om care tace și face, extrem de atent și de politicos. Îmi povestește toate astea la o limonadă în Centrul Vechi, vorbind limba română mult mai bine decât o făcea atunci când l-am cunoscut, gesticulând timid.

“Apoi am văzut Macaframa și am început să mă documentez, să văd cine are bicicletă fixă în București … și așa l-am găsit pe Doru Popescu. La un Street Delivery am încercat bicicleta lui și mi-am zis că nu voi pedala niciodată pe o fixă.” continuă el. “După un an, însă, mi-am făcut prima fixă. De atunci doar pe fixă mă dau și plec la drumuri cât mai lungi, de o singură zi.”

Levi și prelungirea corpului său, bicicleta

Levi și prelungirea corpului său, bicicleta

“Care e prima plecare pe fixă cu adevărat lungă?”, îl întreb eu.

“Am plecat din București spre Vama Veche în 2010 și am făcut 300 de km într-o zi de pedalat. De fapt 13 ore de pedalat. Când am plecat cu voi spre Vama Veche am pedalat 22 de ore, haha! N-o să uit niciodată tura aia!” – în vara din 2011 am plecat din București în Vama Veche un grup de prieteni din spatele Tribului. Am relatat atunci aici cum a fost.

“Eu când am plecat la ture lungi mereu m-a lăsat mentalul, creierul, am fost demoralizat. Cum treci peste partea asta?”, îl întreb eu amintindu-mi turele lungi în care am plecat cu el și puterea lui mentală incredibilă…

“Eu nu simt asta niciodată. Când sunt singur am timp să fiu cu gândurile mele, mă calmează. Am perioade când chiar uit că-s pe bicicletă. Trec dealuri și forțez din picioare fără să simt. Mai asculți niște muzică, te uiti la priveliști și totul devine plăcut. Nu simt ca mă chinui să pedalez.”, îmi răspunde cu un zâmbet mare și sec pe față.

Lui Levi îi place la nebunie să vorbească despre biciclete și asta se vede pe fața lui.

“Când ești ud și plouat, atunci devine totul mult mai rău. E o chestie de supraviețuire și te gândești doar la ce să faci ca să ajungi la primul sat, sub primul acoperiș…”, îmi zice și-mi arată urmele ultimei expediții pe palme.

“Cum este cu mâncatul și cu dormitul la astfel de drumuri lungi?”

“Eu nu mănânc deloc sănătos… nu iau cele 3 mese pe zi. Mănânc doar când mi-este foame. Asta poate să fie de cinci ori pe zi sau doar o dată pe zi, fără să calculez de câte ori mănânc. Când sunt la drum cu bicicleta pornesc dimineața și dacă am un plan de urmărit, atunci pedalez un număr de kilometri până când mă opresc să cumpăr de mâncare. De multe ori nu am mâncare la mine, ca să nu o car… așa că trebuie să găsesc magazine. Fac checkpoint-uri. Chiar dacă văd un magazin pe drum, nu mă opresc până nu-mi depășesc km propuși.”

Apuc să-i zic doar: “Wow…”

Și el continuă: “La fel fac și cu internetul și cu pișatul… sau, na, în fine, cu nevoile primare.”

Mi s-a părut interesantă metoda asta de motivare: dacă nu pedalezi cât ți-ai propus, atunci nu mănânci. Și dură totodată.

Levi și prelungirea corpului său, bicicleta

Levi și prelungirea corpului său, bicicleta

“Și cu cortul cum este? Eu urăsc să dorm în cort…”, îi zic.

“Cu cortul mi-era foarte frică să dorm… Când am plecat spre Barcelona am campat undeva pe lângă Drobeta Turnu Severin, la marginea unui sat. Toată noaptea m-au lătrat câinii și mi-era frică că voi avea probleme. Dar niciodată n-am avut probleme. Nu m-a certat nimeni că stau în cort.”

“Acum am început chiar să cer voie oamenilor să-mi pun cortul: în parcări, la benzinării, în curțile oamenilor. Am învățat că oamenii chiar sunt dispuși să mă ajute cu anumite chestii. Dacă campez pe lângă o benzinărie am budă dimineața și seara… am și priză pentru telefon, am Wi-Fi… mă avantajează.”

“Când vremea permite și n-am chef să pun cortul (căci îmi ia mult timp să-l pun), atunci pun un hamac. Durează doar 5 minute. Cortul durează 30 de minute să-l montez și în plus, e monoton aș putea spune că-i cel mai neplăcut lucru din cicloturism: punerea și strângerea cortului. Dar pentru hamac ai nevoie de copaci și în Turcia de sud-est ești norocos dacă vezi 2 copaci într-o zi, și mai mult dacă sunt la 3-4 metri unul de altul ca să poți să pui hamacul.”

Levi și prelungirea corpului său, bicicleta

Levi și prelungirea corpului său, bicicleta

“Cum e cu oamenii pe care-i cunoști pe drum?”

“Până acum n-am avut nicio experiență negativă de niciun fel. Oricând am avut un fel de nevoie de ceva, oamenii au încercat să mă ajute cu ce-au putut. Am fost ajutat cu cazare, cu apă și am primit de multe ori mâncare (mai ales în Turcia). În vest oamenii sunt mai reci, mai închiși… dar în est oamenii sunt mult mai deschiși față de cicloturiști.”

“Îți dau vreodată oamenii bani?”, îl întreb și el începe să râdă, aruncând și o glumă legată de faptul că-s evreu și-l întreb de bani…

“Am primit și bani de la un tip o dată, în Ankara. M-a cazat și mi-a dat 50 de lire sau ce bani ei în Turcia… Dar nu i-am cerut. N-aveam nevoie. M-a obligat sa-i iau zicând că știe cum este. Și i-am luat. Când mă văd străinii pe drum, unii chiar vor să mă ajute. Unii parcă ar simți că trebuie sa ma ajute.”

Levi și prelungirea corpului său, bicicleta

Levi și prelungirea corpului său, bicicleta

Eu sunt complet atehnic și nu știu să-mi repar bicicleta. Dacă aș pleca la drum lung una dintre cele mai mari frici ar fi să mi se strice bicicleta și să nu o pot repara. Levi, însă, este descurcăreț.

“Ce faci când ai probleme cu bicicleta?”

“Cel mai greu a fost în 2013 când am plecat din Amsterdam și de ceva timp tot auzeam un sunet ciudat la roata din spate, dar nu știam ce este. În Amsterdam zgomotul a devenit foarte puternic si mi-am dat seama că rulmenții din butuc s-au stricat. N-aveam sculele necesare la mine și după încă un kilometru de pedalat s-a spart tot rulmentul și s-a strâmbat roata în cadru. Nu se mai rotea deloc.”

I-am zis: “De asta mi-e cel mai frică!”

“Atunci a fost foarte nasol pentru că a trebuit să car bicicleta cu mine 15 kilometri înapoi până în centrul Amsterdamului… acolo am găsit un service și m-a costat o groază de bani. În spre Turcia am plecat pregătit și am luat un rulment de schimb la mine. Și l-am folosit, căci zgomotul a început să-si facă iar apariția… înspre Ankara.”

Pasiunea cu care Levi vorbește despre experiențele sale de prin expedițiile sale biciclistice este greu de descris. Dacă ar putea, ar vorbi doar despre asta și ar face doar ture cu bicicleta toată viața – sau cel puțin așa-mi lasă impresia. De profesie “ciloturist” nu sună rău.

“De multe ori am pierdut câte un șurub la drumuri lungi, dar mereu am reparat cu un băț sau duct tape sau ceva… am improvizat.”

Levi și prelungirea corpului său, bicicleta

Levi și prelungirea corpului său, bicicleta

După o oră de povești m-am gândit că aș vrea să-l întreb pe Levi și despre partea sufletească a expedițiilor lui… ce simte când face ceea ce face, lăsând la o parte “cum” face ceea ce face.

“Între cicloturiștii pe care i-am văzut, eu cred că sunt cel mai lightweight, adică eu care cele mai puține lucruri cu mine și cred că acesta-i cel mai mare avantaj pe care-l am fată de alți cicloturiști. Nu car cu mine chestii nefolositoare, las totul acasă. Oamenii nu-și dau seama de cât de puține lucruri au nevoie ca să avanseze zi de zi cu bicicleta și să fie și fericiți. Parcă asta e și ideea din spatele cicloturismului: să te “scoată din viața normală” umplută cu chestiile tale pe care le-ai strâns cu greu de-a lungul timpurilor.”

“Ce simți când pleci la așa un drum lung doar tu cu bicicleta?”, îl întreb.

“Când poți să pui doar ce-i cu adevărat important pe bicicletă și să pleci la drum, indiferent de direcție … să nu fii legat de nimic care să te condiționeze sau să te țină în urmă… asta-ţi dă simţul libertății pe care n-ai cum să-l ai dacă călătorești în alte feluri.”

“La drum singur sau cu cineva?”

“Eu aș recomanda pentru o experiență din asta singur, căci atunci o să aibă timp să se cunoască pe sine și sa nu fie deranjat de prezența unui alt individ. Și aici mă refer la chestii banale, de zi cu zi … Când să oprească pentru diferite nevoi, probleme mecanice ale colegului …”

Levi este cunoscut pentru faptul că folosește bicicleta cu pinion fix, așa că am zis să închei cu subiectul acesta: “De ce bicicleta cu pinion fix?”

“Pentru că m-am îndrăgostit cu acest sentiment de a simți viteza din cadența picioarelor… bicicleta devine un fel de prelungire a corpului. Într-adevăr, este mai greu. Dar drumurile astea le-au făcut și alți bicicliști, mulți, cu tot felul de biciclete: dar niciodată pe fixe. Așa că m-am gândit că asta-i “chestia mea”… că fac lucrurile astea pe fixă. Deși este cert că ar fi mai ușor pe o curiseră. Vreau să fiu diferit puțin de ceilalți. Și nu, nu sunt maniac, nu aș recomanda cuiva să se plece la drum lung neapărat cu fixa, dar aș recomanda cu căldură să facă o astfel de aventură și viața lui niciodată nu o să mai fie cum a fost înainte. E un life-changing experience, ba chiar e gustul adevărat al vieții, care merită gustat.

Levi este omul de fier pentru noi, prietenii lui bicicliști. După fiecare expediție așteptăm ziua în care proiectează pozele făcute de el pe traseu și ne povestește tot felul de întâmplări de pe drum. Levi este de admirat și, de fapt, chiar este foarte admirat și apreciat în comunitatea noastră. Levi este, cumva, un super-erou. Și o inspirație constantă.

Asta-i povestea lui Levi și a prelungirii corpului său, bicicleta.

Aici este un video făcut de el după ultima sa expediție:

Iar când s-a întors din ultima sa tură, cu câteva zile înainte să-i iau acest mic interviu, i-am pregătit o surpriză chiar la el acasă. Aici este un video cu Levi și prietenii săi.